top of page
Poza scriitoruluiOana Pavăl

Socată

Actualizată în: 11 mar. 2021

Când eram eu copil, nu exista început de vacanță de vară fără socată, încât pentru mine chiar și acum vara începe cu adevărat abia atunci când înflorește socul.


Am în fața ochilor cea mai frumoasă imagine, cel puțin din punctul de vedere al unui copil care asocia licoarea dulceagă și aromată cu libertatea zilelor lungi de vară: borcanul cel mare de sticlă plin ochi cu apă, flori de soc, zahăr și lămâie tronând la loc de cinste în holul bunicii.


Bunica îl punea întotdeauna în același loc, în geamul mare (așa cum numai casele șvăbești au) care dădea în hol, geam cu rame frumos vopsite în alb. Aici avea soare și căldură toată ziua, astfel încât în scurt timp sucul era gata.


Din când în când îi dădeam târcoale borcanului, ridicam farfurioara, învârteam vârtos cu lingura de lemn și sorbeam cu nerăbdare.


Iar când socata era gata, cobora Raiul pe Pământ…

Ingrediente:

5 l apă

15 flori mari de soc

500 g zahăr tos

2 lămâi

Preparare:

Se culeg 15 flori mari de soc abia înflorite pentru o aromă mai intensă. Dacă folosești flori trecute, socata va fi ușor amăruie. Sincer nu am știut acest aspect și nu înțelegeam de ce în unii ani sucul meu de soc nu era deloc la gust așa cum îmi aminteam de pe vremea copilăriei.


Este important să speli în vreo 2-3 ape florile de soc pentru a elimina toate impuritățile, le scuturi apoi bine și le usuci cu șervețele de hârtie.


Se ia borcanul de sticlă (niciodată de plastic), se pun florile de soc, se toarnă zahărul tos și deasupra se așază frumos lămâile tăiate felii. Lămâile trebuie să fie bio, adică netratate, doar astfel poți folosi toată lămâia la socată, inclusiv coaja. Pe vremea bunicii nu se punea deloc problema asta, așa că Oma spăla bine lămâile, le tăia felii, scotea sâmburii și le punea în borcan împreună cu restul ingredientelor.


Dacă vrei să fii sigură că socata nu va fi amară, folosește coaja lămâilor, doar partea galbenă, și sucul de lămâie strecurat. Atât. Feliile întregi de lămâie pot amărî sucul, depinde de la fruct la fruct.


La final se toarnă apa plată și, gata, începe așteptarea.


Peste gura borcanului se pune o farfurioară, iar borcanul se așază într-un loc însorit și cald. În 3-5 zile socata este gata. O dată sau de două ori pe zi se amestecă cu o lingură de lemn în socată, deoarece zahărul are tendința de a se depune pe fundul borcanului.


După ce sucul este gata, se strecoară, se pune în sticle și se păstrează la frigider.

Să vă fie de bine!



Socată; Fotografie: Oana Pavăl (Bîrgăoanu)

Postări recente

Afișează-le pe toate

Comments


bottom of page