Proiectul câștigător al competiției internaționale Think Brick aparține echipei formate din Laura Argeșeanu și Jacqueline Iancu, studente ale Facultății de Arhitectură și Urbanism din Timișoara. Informațiile cuprinse în acest articol prezintă doar un fragment dintr-un proiect mai amplu de realizare a unui muzeu dedicat ceramicii. Concurentele s-au axat pe crearea unui fir narativ conectând artistic două dintre principalele bălți: Szeles și Herișanu. Povestea se încheie chiar în fața excavatorului scufundat (bager), element ce poate simboliza o posibilă continuitate. Concursul a avut ca loc de desfășurare zona bălților din Jimbolia și a adunat 21 de propuneri de revitalizare a acestui spațiu. Iată părerea juriului cu privire la proiectul Between the Lines:
Proiectul propune un complex liniar realizat prin utilizarea cărămizii ca material elementar, care să lege bălțile Szeleș și Herișanu, o zonă aflată chiar în inima complexului de lacuri din Jimbolia. Abordarea propune o intervenție discretă, într-un mediu fragil, care să reflecte istoria și identitatea locală. Aceasta corespunde cerințelor competiției Think Brick și ține cont de trecutul orașului. Dialectica păstrării memoriei și a uitării reprezintă nucleul acestui proiect simplu, dar în același timp sofisticat. Bazându-se pe cercetări etnografice realizate în rândul populației Jimboliei, proiectul încearcă să dea formă și vizibilitate relațiilor de natură industrială, care au dus la formarea lacurilor, acest lucru fără a distruge biodiversitatea zonei ce domină prezentul post-industrial. Având scopul de a salva istoria multietnică, diversificată și înregistrată de-a lungul drumului localității înspre modernitate, inițiativa transformă zidul de cărămidă într-un lieu de mémoir - în mod simultan muzeu, monument și piatră de hotar. Țelul este binevenit având în vedere că în prezent spațiile păstrătoare ale memoriei sunt răsfirate pe suprafața localității. Așadar, zidul din cărămidă nu îndeplinește o funcție de separare, ci acționează ca o punte între trecut și prezent; acesta nu provoacă diviziune (asemenea rostului obișnuit al pereților), ci protejează.
Inițial, complexul liniar pare să străpungă aleatoriu mediul natural. Din acest punct de vedere, el are capacitatea de a descrie o situație obișnuită pentru Jimbolia, în care o călătorie prin împrejurimi va duce, inevitabil, la momente de intersecție cu vestigii din fiecare perioadă, dar în special din cea industrială. Dar zidul de cărămidă întruchipat de proiect prezintă o ușă înspre un muzeu în aer liber - acesta este elementul-surpriză al proiectului. Peretele protejează istoria locului. O succesiune de 6 secvențe intra muros descrie povestea industriei ceramice din Jimbolia: 1) începuturile fabricii „Bohn” și kubikașii care au exploatat argila pentru a fi utilizată ca materie primă; 2) rafinarea procesului de producție a țiglelor într-un mediu multietnic; 3) dezvoltarea cartierului Futok; 4) viața de zi cu zi a clasei muncitoare descrisă prin ștrandul „Bohn”; 5) glasurile muncitorilor care dau formă istoriei și memoriei comunității; 6) declinul și dispariția industriei ceramice și ruinele rezultate. Cele șase etape/încăperi sunt acompaniate de un prolog și un epilog, în acest fel subliniindu-se caracterul narativ pe care muzeul dorește să îl prezinte și, concomitent, să îl întruchipeze. Încăperile de forme diferite nu sunt încărcate în exces prin design, iar cărămida este folosită pentru a exprima diferitele moduri în care a fost utilizată de-a lungul timpului. Prin însăși structura sa, muzeul atrage vizitatorii în poveste, stimulându-le interesul de a descoperi următoarea etapă. În acest fel zona lacurilor trece dincolo de valoarea dată de profilul natural și plonjează într-un spațiu mai larg, cu însemnătate economică, socială și cultural-istorică, acestea aparținând trecutului și mai puțin prezentului. Prin urmare, proiectul propune un echilibru între obiect (muzeu), peisagistică și arhitectură, cu scopul de a sublinia o istorie compozită.
Un motiv de îngrijorare este reprezentat de spațiul îngust al încăperilor și de zonele de trecere dintre acestea - cel puțin judecând după materialele trimise de concurenți. Un alt semn de întrebare are legătură cu pilonii de susținere ai „epilogului” - cât de invazivă va fi construcția lor.
Concluzionând, acesta este un proiect bine gândit, care poate îndeplini diferite roluri pentru comunitate și poate deveni un catalizator al păstrării memoriei Jimboliei, dar și un exemplu de intervenție non-invazivă, bine gândită și ecologică în zona lacurilor.
Ce este proiectul Triplex Confinium?
Proiectul Triplex Confinium a apărut la inițiativa Facultății de Arhitectură și Urbanism din Timișoara și a avut ca scop stabilirea de legături între școlile de arhitectură din România, Serbia și Ungaria. Între cele trei țări există multe elemente comune interpretate și utilizate de cele mai multe ori în mod diferit. Dialogul propus a avut menirea de a identifica frământări comune și moduri de depășire a acestora. Pentru îndeplinirea obiectivelor proiectului, localitatea Jimbolia a fost aleasă ca studiu de caz. În cadrul școlii de vară din septembrie 2021, specialiști în diferite științe, precum și studenți din cele trei țări menționate și din Bulgaria au desfășurat cercetări în diverse domenii: arhitectură, economie, sociologie ș.a.
Ce este competiția Think Brick?
Tot în cadrul proiectului Triplex Confinium s-a organizat un concurs internațional de proiecte de peisagistică și arhitectură. Menirea acestei acțiuni a fost identificarea unor soluții de revitalizare a complexului de lacuri antropice rezultate în urma exploatării argilei. La concurs au fost depuse 21 de idei de proiect. Au fost selectate 6 proiecte. Două dintre ele au obținut locul I, respectiv II, iar alte 4 au primit mențiuni.
Sursă și imagini: site-ul www.triplex-confinium.eu
Traducere: Sergiu Dema
Comments