Mi-am asumat în urmă cu ceva timp (re)descoperirea unor frânturi ale identității Jimboliei. Drumul este sinuos, marcat de urcușurile și coborâșurile inerente căutărilor în obscuritatea trecutului. În sfârșit, privind în urmă întrezăresc silueta diafană a unei structuri în construcție, al cărui arhitect nu sunt eu, ci oamenii localității și (a)facerile lor. Aleg, de astă dată, să scriu despre Johann Jänner, personalitate de neînlocuit în definiția Jimboliei pentru simplu fapt că este autorul unor clădiri emblematice pentru oraș. Hans Jänner, arhitect și constructor, a realizat monumentala biserică din cartierul Futok, Casa de Cultură, restaurantul Ștrandului Treiss și vila familiei Decker.
Educație și începuturile carierei lui Hans Jänner
Hans Jänner s-a născut în 27 iunie 1890 la Jimbolia (1) și a avut parte de un parcurs educațional tipic pentru jimbolienii dornici să studieze la nivel superior. A început școala în localitatea natală, a continuat-o la Szeged și a finalizat-o la Budapesta (2), unde în 17 octombrie 1913 (3) a trecut cu succes examenul care l-a atestat ca maistru constructor.
În 1910, pe la mijlocul studiilor în capitala Ungariei, Jänner a obținut medalia de argint în cadrul unui concurs organizat de Asociația Națională Maghiară a Desenatorilor de Arhitectură și Arte Aplicate (4), un fapt preambular, ce anticipa calitatea moștenirii pe care arhitectul avea să o lase Jimboliei.
Hans Jänner și Banatia din Timișoara
Înainte de expunerea ceva mai detaliată a clădirilor din patrimoniul local se cuvine o fugitivă cercetare a interacțiunii dintre Jänner și Timișoara. În primul rând trebuie menționat episodul Banatia - numele edificiului devenit ulterior sediu al Universității de Medicină și Farmacie. Pentru desemnarea arhitectului s-a organizat un concurs de proiecte pe care Jänner l-a câștigat împreună cu Matz Hubert din Timișoara. E important a se observa că cei doi au avut propuneri diferite, dar au obținut același premiu. Locul al treilea a fost ocupat de Adalbert Szladek. Publicația Banater Deutsche Zeitung (5) notează în numărul din 2 august 1925 că „planul domnului Jänner a cuprins idei originale și a fost o realizare artistică remarcabilă. Cel al lui Hubert a fost mai simplu, dar a reflectat mai bine necesitățile practice, în special solicitările profesorilor privind funcționarea unui internat”, ceea ce a rezultat în alegerea definitivă a propunerii lui Hubert.
Cealaltă legătură dintre Jänner și Timișoara s-a concretizat prin construirea Hotelului Carlton, cunoscut și ca Hotelul Cina (6) și aflat în apropierea Operei Naționale. Clădirea a fost proiectată de Albert Krausz.
Până în acest moment nu ne sunt cunoscute alte informații despre construcțiile realizate de Hans Jänner în afara Jimboliei, deși în ziarele interbelice apar încă două știri care îi atribuie arhitectului renovarea bisericii din Stamora (7), lovită de fulger în 7 august 1931, și o posibilă renovare în 1925 a celei din Comloșu Mic. (8)
Brevetele de invenție
Penuria mărturiilor personale și precaritatea informațiilor fac imposibilă randarea unui portret exhaustiv al arhitectului. Într-un context de asemenea vitregie, nu ne rămâne altă posibilitate de a-l defini pe Hans Jänner decât concluzionând pe marginea realizărilor sale. Bunăoară, cele trei brevete de inventator relevă un spirit inovativ, dedicat domeniului său de activitate. Primul i s-a acordat de către Regele Ferdinand în 1926 pentru acoperiș compus din lamele de lemn (9), al doilea în 1933 pentru plafon din pietre fasonate, executat fără cofraj și cu o armătură dublă (10), iar al treilea în 1943, acordat de Mareșalul Antonescu, pentru tavan de beton armat din corpuri goale de beton sau din cărămizi, fără cofraj și stâlpi. (11)
Hans Jänner a îmbogățit patrimoniul construit al Jimboliei
Cu toată staticitatea lor, imobilele frumoase mobilizează totuși stări înălțătoare, ce influențează viața celor ce se intersectează cu ele. Bunăoară, Biserica Romano-Catolică „Sfântul Mihai” din cartierul Futok crește - prin aspect și simbol - gradul de atașament față de Jimbolia. Frumusețea ei nu e oglindită doar prin structură, ci și prin utilizarea cărămizilor fabricate în proximitate. Construit între 1928 și 1929, lăcașul de cult e dovada palpabilă că prin viziune, rigurozitate și voință, o comunitate poate înfăptui din elemente rudimentare ceva coerent, frumos chiar, ceva unic sau, după cum scria poetul Petre Stoica, „ceva ce găsești numai o singură dată în viață“.
O altă construcție legată de Hans Jänner și inaugurată tot în 1929 este cea în care funcționează în prezent Casa de Cultură. Clădirea a fost modificată în jurul anului 1960, dar în perioada interbelică a cuprins o sală de spectacole de 800 de locuri, prevăzută cu scenă generoasă, pe care putea cânta un cor de circa 160 de membri. În fața scenei se găsea o fosă pentru orchestră, iar sub scenă spații pentru sufleori și bucătărie (12). În această sală, în 9 iunie 1942, s-a petrecut un moment deosebit pentru Johann Jänner, despre care scrie jurnalistul Peter Jung. A avut loc un concert în beneficiul Crucii Roșii Germane, susținut de Margarethe Jänner, fiica arhitectului și elevă a Academiei de Muzică din Roma. Scena a fost decorată cu fresce semnate de pictorul Franz Ferch. Solista a interpretat piese clasice, compuse de personalități cu rezonanță mondială (13).
Vila Decker continuă șirul realizărilor arhitecturale remarcabile ale lui Jänner. Pentru cei care nu o pot identifica după nume menționez că face parte din aliniamentul stradal al Căii Moților, fiind așezată în curtea în care în prezent funcționează Aquis Systems. A aparținut familiei de Decker, proprietara uneia dintre fabricile de pălării ale Jimboliei. În casa cu patru frontoane au locuit cei doi frați conducători ai fabricii, Robert și Franz. După circa un secol de existență și nefastă ignorare, clădirea elegantă nu s-a dezis de grația inoculată dibaci de proiectantul ei. Jänner a conceput un imobil modern îmbinând elemente arhitecturale tradiționale cu simetria evidentă, simbol al fraților proprietari. Despre Vila Decker se găsesc mai multe informații AICI.
În sfârșit, a patra clădire asupra căreia încerc să atrag atenția este Ștrandul Treiss, înființat în 1922 de Fabrica de Produse Ceramice „Hungaria“, rivală a celebrei Fabrici „Bohn“. Din planul peisagistic semnat de Jänner reiese că intrarea dinspre Calea Moților se făcea printr-un parc cu alei circulare. Așa se ajungea la construcția ce în prezent îndeplinește funcția de vestiar pentru echipa locală de fotbal. În trecut aici erau spații pentru restaurant, terasă acoperită, terasă în aer liber, bucătărie, casă de bilete, toalete, casă de scară cu scară spiralată înspre turn, locuri de cazare la etaj, punte pentru barcă și cafenea.
Nădăjduiesc ca prezenta înșiruire să lumineze întrucâtva vrednica operă a profesionistului Johann Jänner, iar actualitatea să o aprecieze pe măsură. Clădirile amintite sunt integrate în spiritul local, ceea ce face ca bunăstarea Jimboliei să depindă și de felul în care comunitatea se raportează la ele.
Hans Jänner implicat în comunitate
Nu vreau să fac abuz de bunăvoința cititorului, așa că mă pregătesc să închei cu oarecare știri despre implicarea lui Hans Jänner în comunitate. A făcut parte din adunarea generală a Băncii Populare din Jimbolia (Hatzfelder Volksbank) (14), o instituție curat locală, ce a fost înființată în 11 aprilie 1887 și a sucombat în 1930 din cauza crizei economice mondiale. (15) A făcut parte, încă de la înființare, din Asociația Germano-Șvăbească de Comerț și Industrie (Der Deutsch - Schwäbische Handels- u. Gewerbeverband) (16), care a avut ca scop susținerea intereselor comercianților, meșteșugarilor sau industriașilor germani din Banat. Fiind unul dintre exponenții organizației, a participat la întâlnirea reprezentanților germanilor din România, ce avut loc în prima jumătate a lunii august 1931 la Jimbolia. La întrevedere a fost prezent Rudolf Brandsch (17), subsecretar de stat pentru problemele minorităților în Guvernul condus de Nicolae Iorga (18).
S-a implicat totodată și în realizarea decorului necesar punerii în scenă a Teatrului Pătimirilor (Passionsspiele), o inițiativă dramaturgică de anvergură ce a avut ca subiect principal pătimirea lui Iisus Hristos. Spectacolul, coordonat în anumiți ani de preotul Eugen Mersdorf, a implicat circa 100 de actori amatori din Jimbolia și a fost într-atât de apreciat încât doar în 1935 s-a jucat de 12 ori și a determinat inclusiv deschiderea temporară a graniței dintre România și Iugoslavia pentru ca germanii de dincolo de linia de frontieră să poată să vină la Jimbolia și să urmărească Teatrul Pătimirilor. (19)
În aceeași notă a pătimirii, provocată de insuficienta apreciere a moștenirii lui Jänner, încerc să micșorez îndepărtarea temporală dintre noi și el pentru a declanșa o apropiere culturală. Opera sa conține un mesaj clar și riguros, pe care astăzi nu îl mai asumăm. Au trecut anii, iar cele construite de el nu doar că nu au devenit desuete, ci constituie veritabile elemente definitorii pentru Jimbolia. Clădirile sale îndeamnă înspre propășire, dar nu oricum, ci alegând valoarea ca reper. Este suficientă o privire de ansamblu pentru a concluziona că Jimbolia ar fi mai săracă fără Biserica din Futok, Ștrandul Treiss, Casa de Cultură sau Vila Decker. Nu cred că se găsește localnic care să se împotrivească acestei afirmații. Și totuși, moștenirea lăsată de Jänner nouă e departe de a fi apreciată pe măsura binefacerilor. După cum arhitectul s-a stins în 1965 departe de Jimbolia, tot așa moștenirea sa se poate demola prin îndepărtarea neglijentă sau răuvoitoare de spiritul local.
Bibliografie:
(1) Hornung, Helga, Hornung, Anton, Familienbuch der katholischen Pfarrgemeinde Hatzfeld im Banat, Band III I-K, 1766-2012, St. Georgen, Arbeitsgemeinschaft für Veröffentlichunh Banater Familirnbücher, 2021, p. 1925;
(2) Petri, A. p; Johann Jänner, Architekt; Heimatbuch des Heidestädtchens Hatzfeld im Banat; coord. A. P. Petri; 1991, Heimatortsgerneinschaft Hatzfeld, Th. Breit Druck + Verlag GmbH, 8215 Marquartstein, p. 509;
(3) Építő Ipar, Építő Művészet, Budapesta, 19 octombrie 1913, nr. 42;
(4) Építő Ipar, A Magyar Építő- és Iparművészeti Rajzolók Országos Egyesülete, Budapesta, 15 mai 1910, nr. 20;
(5) Das Schülerheim Banatia, Banater Deutsche Zeitung, Timișoara, 2 august 1925,an 7, nr. 172, p. 9;
(6) Cornea, Marius; Albert Krausz (1892-1958), arhitect și portretist al Timișoarei interbelice în surse memorialistice; Analele Banatului, XXIX, 2021, p. 280;
(7) Wiederherrichtung der vom Blitz getroffenen Stamoraer Kirche; Temesvarer Zeitung, Timișoara, 25 octombrie 1931, nr. 239, an 80, p. 4;
(8) Renovierung der Kirche in Ostern; Temesvarer Zeitung, 30 septembrie 1925, nr. 220, an 74, p. 6;
(9) Monitorul Oficial, Partea I, 7 octombrie 1926, nr. 224;
(10) Monitorul Oficial, Partea I, 8 aprilie 1933, nr. 83;
(11) Monitorul Oficial, Partea I, 10 decembrie 1943, anul 111, nr. 289;
(12) Schira, Josef; Das Deutsch-schwäbische Bauernheim („Hatzfelder Leseverein") în Heimatbuch des Heidestädtchens Hatzfeld im Banat; p. 897;
(13) Jung, Peter; Liederabend der Sängerin Margarete Jänner in Hatzfeld; Südostdeutsche Zeitung; Timișoara, 6 iunie 1942, nr. 127, an 69 (24), p. 4;
(14) Convocare; Banater Deutsche Zeitung, Timișoara, 27 februarie 1927, nr. 46, an 9, p. 7;
(15) Petri, Anton Peter; Hatzfelder Volksbank A.G., Heimatbuch des Heidestädtchens Hatzfeld im Banat, p. 871;
(16) Der Deutsch - Schwäbische Handels- u. Gewerbeverband gegründet, Arader Zeitung, Arad, 4 mai 1928, an 9, nr. 53, p. 2;
(17) Minister Brandsch im Banat; Arader Zeitung; Arad, 14 august 1931, nr. 96, an 11;
(18) Rudolf Brandsch, Wikipedia;
(19) Tonța, Walter; Hatzfeld - ein Passionsspielort im Banat, Heimatblatt Hatzfeld 12, 2005, p. 52.
Comentários