Când am intrat în bucătărie, pe aragaz trona oala de aluminiu, pe care bunica o întrebuinţa numai la fiert lapte sau…
Flerul meu îmi spunea că de data asta Oma făcuse mai mult decât să fiarbă laptele, că doar era una din acele zile în care tot Universul conspira la un “dulce ca-n copilărie”: era iarnă, se lăsase frigul de-a binelea şi, în plus, era marţi.
M-am avântat cu emoţie înspre obiectul curiozităţii mele şi, da, nu m-am înşelat, grişul cu lapte era încă călduţ şi nu aştepta decât să-l savurez cu cacao.
Ingrediente:
2 l lapte gras
200 g griş
4 linguri zahăr tos
Scorţişoară sau cacao îndulcită pentru servire
Preparare:
Grişul cu lapte este un desert atât de popular încât nu ai cum să nu-l cunoşti. De la cei mici până la bătrâni, toată lumea iubeşte acest preparat şi, ori de câte ori se poate, se înfruptă cu plăcere.
Pe lângă faptul că este foarte cunoscut, grişul cu lapte se şi prepară foarte uşor şi nu necesită decât ingrediente simple şi ieftine.
Şi cum mai simplu de atât nici că se poate, se ia oala bunicii, se răstoarnă laptele şi se pune la fiert împreună cu zahărul tos. Pentru gustul meu, patru linguri de zahăr sunt numai bune, însă se poate pune mai puţin sau mai mult zahăr în compoziţie.
În momentul în care laptele începe să fiarbă, se adaugă, în ploaie, grişul şi se învârte cu o lingură de lemn, constant, pentru ca grişul să se desfacă în lapte şi să nu se prindă. Bunica avea lingura ei specială, de lemn, dar eu folosesc un tel de mână, mi se pare mult mai comod aşa şi mai sigur pentru a obţine un griş fără cocoloaşe.
Când este gata grişul cu lapte? Atunci când compoziţia începe să se îngroaşe, dar este încă lichidă şi se poate turna în boluri. În acest punct mie îmi plăcea, când eram copil, să amestec grişul cu cacao îndulcită. Era un deliciu. Între timp mi-am mai schimbat gusturile, acum folosesc doar scorţişoara. Însă la fel de bine se poate servi cu dulceaţă sau compot.
Şi pentru că tot am pomenit de oala specială a bunicii, trebuie să menţionez că era din aluminiu, iar fundul dublu, unde se turna apă printr-o gaură specială, nu permitea ca desertul mult iubit să se prindă şi să se ardă. Nu era o oală mare, încăpeau doar 2 litri de lapte, dar pentru noi era suficient. Bunica o folosea doar pentru a fierbe laptele sau pentru a pregăti griş cu lapte sau orez cu lapte. Atât!
În primă fază, grişul cu lapte va fi mai lichid. Cu cât se răceşte, cu atât se întăreşte. Dacă preferi această din ultimă variantă, mai poţi adăuga vreo 2 linguri de griş în plus la fierbere.
Să vă fie de bine!
Griş cu lapte ca-n copilărie; Text şi poză de Oana Pavăl (Bîrgăoanu)
Comments