Am fost pus, zilele acestea, în plăcuta situație de a convorbi cu un domn deosebit. Este vorba despre Dan Panțîru, pilot profesionist de transport aerian. Deși s-a născut în 2 martie 1953 în comuna Dolheștii Mari, județul Suceava, domnul Panțîru a devenit, după pensionare, membru al comunității noastre.
Cariera sa de pilot s-a întins pe o durată de 32 de ani, dintre care, ultimii 10 au fost dedicați zborurilor efectuate în Coreea de Sud. De altfel, șirul statelor în care jimbolianul a pilotat este consistent: Nigeria, Serbia (fosta Iugoslavie), Austria, Anglia, Irlanda și altele, acumulând de-a lungul timpului aproape 20000 ore de zbor. Numărul este surprinzător și merită atenție. Un calcul sumar dovedește că domnul Panțîru a parcurs în aer aproape doi ani de zile.
Actualul jimbolian nu a fost pasionat din copilărie de această meserie: „Am nimerit întâmplător în aviație. A trebuit să muncesc mai mult ca alții, pentru că nu aveam pile. Am făcut școala militară, aveam mâncare, cazare, haine. Însă, în copilărie, nu mă gândeam că voi deveni pilot.” Totuși, ajungând în această calitate neașteptată, a avut ocazia să participe la momente deosebite, precum înființarea RyanAir, companie despre care spune că a început cu un avion de la TAROM.
A muncit mult, în special în Coreea de Sud unde i s-a încredințat a zbura la bordul aeronavei Boeing-737. Anii petrecuți acolo nu au fost cei mai ușori, pentru că în Coreea condițiile de pilotaj erau grele. Aceasta este o țară acoperită în proporție de 70% de munți, cu o climă temperată, deseori „vizitată” de taifunuri, vânturi și precipitații puternice. În plus, zborurile erau îngreunate și de aglomerația spațiului aerian și de faptul că, pe atunci, comunicarea dintre piloți se realiza mult mai greu întrucât limba engleză nu era cunoscută de un procent al populației la fel de mare ca și cel de astăzi. Totuși, activitatea internațională i-a permis domnului Panțîru să-și facă prieteni în diferite state ale lumii, precum Malaezia sau Coreea de Sud.
După pensionare viața acestui jimbolian nu s-a arătat a fi facilă. A învins patru cancere, două meningite severe, otită severă, atac vascular. De fapt, dumnealui mi-a și mărturisit folosind un ton totuși cald: „La pensie, în loc să stau la birt, am stat în spital. Nu sunt un luptător, în schimb, sunt un căpos”. Amintindu-i de un alt pilot jimbolian - Tiberiu Kasa - domnul Panțîru a afirmat cu aceeași căldură: „Copilul meu! A fost șef de promoție. Băiat isteț. Băiat bun.”
La finalul discuției am convenit ca după ce trece perioada carantinei să ne întâlnim pentru a îmi povesti multe alte detalii cu privire la viața de pilot. Această carieră prezintă atât aspecte pozitive, cât și negative. Uneori jimbolianul își dorea să fie un simplu pasager, aflat în spatele avionului. Dar au fost și aplauzele la finalul unei curse, când sute de oameni îl felicitau și se bucurau că au ajuns în siguranță la sol!
Bibliogrfie:
- Informații preluate direct de la domnul Dan Panțîru;
- <<Cavalerii spațiului tridimensional. Promoția 1975>>, Doru Vârlan, Manuela Vârlan; Asociația Aerospațială Română; 10 septembrie 2015.
#danpantiruaviator #aviator #Dan #Panțîru #cdeculturaJimbolia #casadecultrurajimbolia #c_de_culturaJimbolia #jimboblog #unarticolpezi #raduoltean
*Imagini din colecția domnului Dan Panțîru.
Kommentare