Nu există comunitate zdravănă fără individualități - membri destonici înscriși în acțiuni catalizatoare, după cum, bunăoară, nicio colectivitate nu subzistă fără pivoți capabili să penetreze mâzga indefinitului și obscuritatea prozaică. Vârfurile indică direcția deplasării și asigură, într-o oarecare măsură, parte a energiei necesare parcursului. Liderii dau speranță și încurajează oaia cea pierdută să-și (re)găsească drumul.
În trecut, Jimbolia a beneficiat după implicarea unor oameni ieșiți din comun, pe care am să-i numesc purtători de comunitate. De exemplu, medicul Diel e unul dintre cârmuitorii inspirați. Mânat de abnegație pentru semenul său, a tămăduit fără număr, indiferent de convingeri politice, apartenențe confesionale sau galbeni în buzunar. Dar textul nu e despre ceea ce a fost, ci despre ceea ce e. Nu e nici măcar despre piscuri proeminente, ci despre jimbolienii capabili să contribuie la binele social acționând în proximitate.
Exercițiul pe care îl propun are menirea de a decanta particulele impure ce ne tulbură deseori raționamentul, de a ne plasa, dacă e posibil, în vecinătatea fericitei exclamații pascaliene: nu m-ai fi căutat, dacă nu m-ai fi găsit deja. Mă aflu, deci, în căutarea modului de recunoaștere a potențialilor lideri, încă nedescoperiți sau prea puțin înțeleși ca atare. Lansez un îndemn către toți cei care aruncă un ochi peste acest articol să-l îndrepte pe celălalt către oamenii ce sunt sau ar putea fi vârfurile comunității noastre. Sunt convins că vor fi păreri diferite și mărturisesc că e bine să fie așa. Problema va trebui tranșată prin dialog civilizat, burdușit din toate părțile cu argumente elocvente.
Pe cine încerc să păcălesc? Îmi place să cred că pe tine, cititor cu spiritul imberb, localnic așezat la casa sau la blocul lui. În tine zace vârful cu valoare de reper, iar dovada e chiar decizia de a citi textul până aici. Tu ești purtător de comunitate, tu, acela care te întristezi pentru coborâșurile colective și care te bucuri pentru urcușurile obștești.
Jimbolia are nevoie de oameni calitativi, ce cred în valori durabile, inși gata să-și asume dificila responsabilitate a răspândirii civismului de bun-simț. Comunitatea tânjește după exemple de bune practici, oameni care să-și îngrijească curțile, fațadele clădirilor, spațiul verde din fața caselor, locuitori care să respecte deopotrivă legile și vecinii, natura și orașul cu toate elementele sale identitare. Avem astfel de membri, dar ne lipsește deseori răgazul de a-i observa, de a le înțelege efortul. Îi înghesuim prin epatare într-un spațiu marginal. Le tăiem pofta de afirmare prin zdrăngănit afon și placaje psihice, în stare să inhibe pe oricine prețuiește candoarea.
E important totuși de subliniat că negura colțului de stradă - aievea or virtuală - nu se va risipi prin pasivitate statornică, ci prin pulsații de lumină, generate de altruismul și valorile purtătorilor de comunitate.
Sergiu-Petru Dema
Comments