De unde își procurau jimbolienii vin în urmă cu mai bine de o sută de ani nu reprezintă o problemă de care să atârne covârșitor propășirea comunității. Însă o sensibilă cercetare a subiectului poate aduce la suprafață informații deosebite, ce nu vor putea fi cuprinse într-un articol de mici dimensiuni.
În primul rând, în comunitate trebuie să fi existat producători locali, ce realizau probabil cantități relativ mici de vin. Se știe că în a doua jumătate a secolului al XIX-lea exista, în partea de vest a localității, o suprafață dedicată viței de vie, numită în mod generic „Alte Wein Gärten”.
Însă viața cotidiană a Jimboliei scotea la suprafață și nevoia de a se consuma și produse fine, care să fie folosite, probabil, în localuri și hoteluri sau de către domnii ce făceau parte din înalta societate. Bunăoară, în jurul anului 1900 familia Csekonics reprezenta un nume cu greutate printre cele ale diferitelor personalități ale Imperiului Austro-Ungar și, nu de puține ori, castelul Csitó avea ocazia să fie gazda unor oaspeți importanți. De altfel, în lucrarea „A magyar királyi államvasutak és az üzemükben levő helyi érdekü vasutak áruforgalmi viszonyai” apărută în 1896, Edvi Illés Sándor notează că prin stația de cale ferată de la Jimbolia au intrat în localitate 5800 de unități de vin. Informația este notată într-un tabel în care apar și alte mărfuri, având ca unitate de măsură chintalul. Probabil că, totuși, fiind vorba de lichide, să fie 5800 de litri și nu de chintale. Însă nu cantitatea este importantă pentru studiul nostru, ci locurile de proveniență: Fiume și Villány. Cel din urmă se află în ziua de astăzi în Ungaria și reprezintă o zonă cu o activitate bogată în domeniul vinurilor. Fiume este un oraș ce se găsește în Croația, pe malul Mării Adriatice, care astăzi se numește Rijeka. Vinul și viticultura sunt teme care apar deseori în articolele ziarului Zsombolyai Közlöny, cel puțin în prima parte a anului 1901. Ne vom opri asupra unuia dintre ele, apărut în numărul 7, duminică, 17 februarie. Într-o traducere liberă, iată-l: Unde a dispărut vinul? La acest lucru încă se mai gândesc doi jimbolieni. Săptămâna trecută au plecat să cumpere vin de la Teremia Mare. Au umplut butoiul de 304 litri și, în drumul spre casă, au considerat să se oprească la o cârciumă „ca să-și potolească setea ce nu le dădea pace”. Aici au zăbovit mai mult decât era nevoie pentru a se răcori. În tot acest timp au lăsat butoiul la stradă. Cum au ajuns pe înserate acasă, s-au pus să golească încărcătura, dar vasul colcăia a gol… Bibliografie: - Edvi Illés Sándor; „A magyar királyi államvasutak és az üzemükben levő helyi érdekü vasutak áruforgalmi viszonyai”; 1896, p. 204; - Habsburg Empire (1869-1887) - Third Military Survey, accesată pe www.mapire.eu.
