Una dintre cele mai severe inundații care a afectat Jimbolia este cea din primăvara anului 1942. Despre aceasta relatează suplimentul Heideblatt al publicației Neue Banater Zeitung, precizând că unele părți ale localității de câmpie au rămas sub apă până vara târziu. Se zvonește că în zonele respective s-a capturat știucă, ceea ce întărește convingerea băștinașilor că inundarea Jimboliei ar fi în legătură cu o revărsare a apelor Mureșului. Însă nu știuca reprezintă captura cea mai de preț. Un an mai târziu, în zonele mlăștinoase ale localității, a fost văzută o pasăre rară. Redăm, în continuare, câteva fragmente ale unui articol apărut în publicația „Carpații”, în 1943:

„Apare foarte rar în Dobrogea. Două păsări tânăre au fost împuşcate le 10 Octombrie 1900, la lacul Tuzla, jud. Constanţa, dintr'un cârd de 20 exemplare. Ambele păsări se găsesc în Muzeul de Ştiinţe Naturale (Muz. Antipa), Bucureşti. [...] În cursul toamnei acestui an, a scăpătat sau a rătăcit un exemplar tânăr, de sex feminin din această specie şi în Banat, unde a fost observat câteva zile în bălţile din jurul comunei Jimbolia, la graniţa de Vest a Ţării. Apoi a poposit lângă comuna învecinată Grabaţ, unde în ani normali nu sunt regiuni băltoase. Inundaţiile catastrofale de acum 2—3 ani din Banat, însă au redat multor localităţi aspectul băltos de acum 100—150 de ani, păstrându-se mai ales în regiunea din jurul comunelor sus amintite, bălţi şi mlaştini şi până în prezent. În o astfel de băltoacă de lângă comuna Grabaţi, între gâştele şi raţele domestice a poposit vreo trei zile, până ce a fost observat de proprietarul Bauer Ioan, vânător pasionat. Părându-i-se o pasăre curioasă şi cu totul străină de cunoştinţele lui vânătoreşti, a reuşit să o împuşte la 22 Octombrie 1943. La început nici nu şi-a dat seamă ce interesantă şi importantă captură a făcut cu această norocoasă împuşcătură, curiozitatea însă la mânat la Timişoara la colegul meu Iosif Basch, preparator amator, care a recunoscut imediat această pradă rară. După ce a jupuit-o m'a anunţat şi pe mine, oferindu-mi mie spre naturalizare acest exemplar, cu intenţia de a-l achiziţiona pentru Muzeul Ornitologic de sub conducerea mea, ca locul cel mai demn pentru păstrarea unor asemenea rarităţi. Mulţumită colegului Basch am reuşit ambii a convinge pe norocosul vânător ca să cedeze acest Flaming Muzeului Ornitologic, drept document la avifauna Banatului, pentru posteritate şi ştiinţă. După informaţiile primite dela colegul meu, pasărea era relativ destul de slăbită, iar în stomacul gol avea numai puţin rest de nomol. În literatura de specialitate se găsesc numai foarte puţine date referitor la apariţia Flamandului pe continentul-european, ca Elveţia, Germania şi Franţa şi se presupune în unele cazuri, mai ales la exemplarele adulte, că ar fi vorba de exemplare scăpate din captivitate (Grădini zoologice). La exemplarul nostru nu poate fi vorba de un asemenea specimen, deoarece în captivitate nu se prea sporesc, iar data capturării coincide cu aceia a exemplarelor dela Tuzla. Este mai mult ca verosimil că acest tânăr exemplar a rătăcit pe meleagurile Banatului în urma neîntreruptelor bombardamente de pe continentul nostru şi din Mediterană din actualul război, ca şi o sumedenie de alte păsări aquatice, ce au apărut pe la noi în Banat în cursul ultimilor 3 ani, mai ales că şi inundaţiile neobişnuite din urmă le-au ademenit pe aci.” (Prof. D. Linţia, „O raritate ornitologică”, Publicația „Carpații”, Nr. 2, 1944).

*Imagini preluate din suplimentul Heideblatt al Neue Banater Zeitung, 13 februarie 1975, respectiv din Publicația „Carpații”, Nr. 2, 1944.

http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/46917 #unarticolpezi #JimboBlogJimbolia #flamingolaJimbolia #c_de_culturaJimbolia #casadeculturaJimbolia