Una dintre marile probleme ale comunităților mici este banalizarea. Obișnuința, cu tot cu farmecul ei de netăgăduit, împinsă în extremă, devine ucigașă a detaliilor, a sensurilor, a rostului. La acest capitol, Jimbolia stă rău. Planeitatea spațiului și străzile paralele oferă străinilor senzația de rătăcire într-un tărâm fad, plicticos, iar jimbolienilor le inoculează ideea că dețin tot ceea ce este de știut despre localitatea lor.
Se creează astfel o părere îmbrățișată aproape în unanimitate de membrii comunității. Părerile au, însă, doza lor de subiectivitate, iar subiectivitatea aproape că niciodată nu poate fi profundă. Or, istoria Jimboliei este departe de a fi superficială, de suprafață. Caselor și străzilor nu li se poate imputa tăcerea. Ele trebuie întrebate, cercetate, redescoperite de sub mâlul nepăsării și neștiinței comune. Valorile trebuie cucerite. În acest sens, un tur informativ cu privire la istoria orașului își poate demonstra cu prisosință utilitatea. Străzile și casele nu ne sunt doar mijloace comune, ci și spații în care au fost vărsate lacrimi de amărăciune sau bucurie, dar, totuși, lacrimi comune!
