Astăzi s-a mutat dintre noi un om emblematic pentru cartierul Futok, Francisc Jung.
Domnul Jung a lucrat în tinerețe la turnătoria Ceramicii, apoi a activat ca paznic. A fost printre ultimii a căror inimă a bătut pentru fabrica devenită amintire. De fapt, chiar și în epoca post Ceramica, a lucrat ca administrator al bălților. Pe vremea lui s-au făcut băncile din trunchi de copac, umbrelele acoperite cu stuf. Pe scurt, s-a făcut ordine în dezordine. Nici la pensie nu avea răgaz pentru că îl tot băteam la cap cu proiectul cultural despre Ceramica. Însă domnului Jung îi plăcea, îi plăcea mult. A apelat în stânga și-n dreapta și a făcut rost de fotografii vechi realizate în fabrică, de obiecte, de țigle, de câte puțin din atmosfera de atunci și de acolo. Urma să ne vedem curând pentru a îmi arăta, pe hartă, de unde până unde se întindeau secțiile Ceramicii. Urma…
Prezentul articol nu este, însă, despre ceea ce a făcut omul acesta, ci, mai degrabă, despre ce a însemnat el pentru pentru Futok: o legătură neprețuită a prezentului cu trecutul și, mai ales, cu specificul, iată, perisabil, al cartierului la care ne referim: o gospodărie mică, dar ținută într-o curățenie și rânduială exemplară, limba maghiară împletindu-se cu româna, mirosul de ulei ars de la vreo drujbă de reparat, cățelul Fürge, radioul pornit în permanență, diminețile petrecute în căldura șporhetului, mirosul de pâine prăjită frecată cu usturoi și, cel mai important, liniștea și tihna omului care-și înțelege rostul și care se supune lui. Important, foarte important, a fost domnul Jung. Asta pentru că o viață a fost, discret, dedicat fabricii, cartierului, orașului.
Gata, însă, cu trecutul. De aici înainte voi scrie doar la prezent sau la viitor. Pe domnul Jung locuitorii Futokului îl știu ca fiind nea Öcsi. Pe nea Öcsi o să îl mai întâlniți și de acum înainte. Nu căutați să-l găsiți doar în înregistrările Televiziunii Jimbolia despre proiectul Ceramicii, ci, găsiți-l, mai bine, în atitudinea voastră față de vecini, cartier, oraș…
