Atunci când mi-e dor de bunica, fac clătite. Ea m-a învățat cum să le pregătesc acum mult timp în urmă. Mi-aduc aminte că am ajuns acasă de la școală (eram la liceu) și mi-era o poftă nebună de clătite. Am rugat-o pe mama, dar ea nu avea nici timp, nici dispoziția necesară de a sta lipită de cratiță. Bunica, fiind prin preajmă, m-a invitat la un curs intensiv de preparare a clătitelor pentru a nu mai fi nevoită niciodată a mă ruga de alții. Începând cu acel moment doar eu am făcut clătite, eu și bunica, doar că ea avea alt stil.

Bunica niciodată nu punea zahăr în aluat, folosea doar făină, lapte, ouă și apă și cocea niște clătite foarte subțiri, albicioase. De cum se întărea aluatul în tigaie, băga cuțitul pe sub clătită și o întorcea imediat. O mai lăsa un pic pe foc și, gata, următoarea la rând. Le servea cu gem făcut de ea, însă pentru iubitorii de ciocolată, pregătea și borcanul cu Nutella sau Finetti.

Mie, în schimb, îmi plac clătitele ceva mai groase. Dacă bunicii îi ieșeau 50 la număr, eu făceam doar 25 din aceeași cantitate de aluat. Uneori pun zahăr și mirodenii în aluat, alteori doar un praf de sare, după stare. Însă niciodată nu pun scorțișoară, deoarece vor ieși niște clătite tari.

Ingrediente:

600 g făină albă tip 000

1 lingură rasă zahăr tos

1/2 linguriță sare

2 pliculețe zahăr vanilat

6 ouă de casă

500 ml lapte gras

500 ml apă minerală

Puțin ulei pentru prăjit

Gem de casă pentru servit

Preparare:

Mie-mi place să procedez în felul următor. Iau un vailing metalic mare, cern făina, adaug sarea, zahărul și zahărul vanilat și amestec puțin ingredientele uscate cu mâna. Fac o gaură la mijloc, sparg ouăle în centru, pun laptele și bag apoi mixerul (viteză mică) și mixez până când obțin un aluat gros, fără cocoloașe.

Diluez aluatul astfel obținut cu apă minerală, mai întâi 250 ml, apoi restul de 250 ml. Amestec totul cu un tel de mână, cu grijă pentru a nu stropi. În funcție de cât de groase îți plac clătitele, poți pune mai multă apă minerală sau mai puțină. Contează, de asemenea, și ce fel de făină folosești și dacă ai lăsat aluatul în repaus (în acest caz aluatul se va îngroșa odată cu trecerea timpului). Eu am mai pus 250 ml apă minerală după 30 de minute de repaus.

Din ingredientele de mai sus am obținut 25 de clătite potrivit de groase, din punctul meu de vedere. Bunica, care le iubea pe cele ca foaia de hârtie, ar fi copt 50 de clătite.

Când sunt pregătită sufletește pentru copt, încing o tigaie teflonată, o ung cu puțin ulei (doar prima oară) și, cu polonicul, porționez aluatul. Fiecare clătită se coace pe ambele părti până când capătă o nuanță aurie/maronie pe alocuri.

Prima clătită se mănâncă fierbinte de către bucătăreasă, așa simplă. Poate chiar și a doua, abia apoi se coc și restul minunatelor. Se face un mic turnuleț și se potolește și pofta poporului.

Dacă-ți mai rămân clătite, acoperă-le cu o farfurie și vor fi bune și a doua zi. Dacă le lași la aer, se usucă prea tare.

Să vă fie de bine!

#oanapavălbîrgăoanu #oanapavăl #oana #Oana #reteta #rețetădeclătite #clătite #Banat #Jimbolia #Zsombolya #hatzfelder #Pfannkuchen #șvab #mâncareașvabilor #șvabi Pfannkuchen sau clătite simple