Este adevărat că bunica avea o slăbiciune pentru dulciuri, însă îi făcea plăcere să pregătească și ceva sărat de ronțăit duminica după-amiaza, așa cum sunt și aceste sărățele. Este o rețetă simplă, spornică și gustoasă, pe care o recomand cu drag.
Parcă o văd și acum pe bunica în halatul ei de lucru cum întindea foaia de aluat cu sucitorul și cum mânuia cu atâta pricepere rola zimțată. Aveam și eu rolul meu pe lângă ea. Onoarea de a mânca marginile crude, care trebuie să recunoaștem că erau strâmbe și nu meritau să stea pe platoul de duminică, era a mea. Dar pentru a-mi câștiga acest privilegiu, trebuia să bat bine-bine cu furculița albușurile crude, să ung cu grijă fiecare sărățea cu pensula și să le presar pe toate cu chimen, preferatul bunicii.
Apoi trebuia să aștept cu răbdare ca prima tavă să fie gata și, mai pe față, mai pe furiș, să savurez primele sărățele așa fierbinți cum erau. Buricele degetelor fripte nu mai contau în acest caz, pofta era satisfăcută, iar copilul mulțumit.
Ingrediente:
500 g făină albă
200 g unt minim 80% grăsime
1 linguriță de sare
2 ouă mărime medie
1/2 cub de drojdie proaspătă – 12,5 g
lapte cât cuprinde
Preparare:
Începem cu începutul, adică ingredientele trebuie să fie la temperatura camerei, pentru că lucrăm cu aluat dospit și dorim ca acesta să crească frumos!
Se ia un bol mic și se desface drojdia proaspătă în 5 linguri de lapte călduț împreună cu un praf de zahăr atât cât poți lua cu cele 3 degete de la mâna dreaptă. Zahărul se folosește pentru a activa cât mai repede și mai bine drojdia. Amestecă totul cu o linguriță și lasă compoziția în repaus pentru 15-30 de minute, la loc călduț.
Între timp pregătește un vailing curat, pune cele 500 g făină amestecată cu sarea (bunica cernea întotdeauna făina pentru ca aluatul sa crească cât mai bine), fă o gaură la mijloc și adaugă untul (și untura este bună, ba chiar își vor ieși sărățele mai fragede) și cele 2 gălbenușuri bătute cu furculița.
După ce au trecut cele 15-30 de minute, timp în care drojdia s-a activat și maiaua a crescut, s-a umflat și a făcut spumă, răstoarnă compoziția în vailing, peste unt și ouă, și amestecă totul cu mâna. Adaugă lapte călduț, dacă mai simți nevoia, până când vei obține consistența dorită pentru aluat. Acesta trebuie să fie omogen și nelipicios. Lasă-l la crescut pentru 30-60 de minute la loc călduț, cu un prosop deasupra.
Desigur, în ziua de astăzi merge făcută rețeta și la robotul de bucătărie, fără să te mai murdărești, dar, mă întreb eu, oare unde mai este farmecul gătitului în acest caz? Și aluatul are nevoie de contact uman direct pentru a ieși dacă nu mai aspectuos, cel puțin mai gustos!
Înfăinează ușor masa de lucru, împarte aluatul în 2 părți egale și întinde-l cu sucitorul (merdeneaua) în foaie subțire, pe care o poți tăia în fâșii egale cu rola zimțată sau cu ajutorul cuțitului.
Tapetează o tavă mare cu hârtie de copt, transferă sărățelele, unge-le cu albușurile bătute bine cu furculița și presară-le cu chimen. Dacă nu-ti place chimenul, poți folosi mac, sare grunjoasă sau susan.
Coace sărățelele în cuptorul preîncălzit la 180 grade Celsius pentru circa 25 de minute. Vei observa că acestea vor crește frumos și vor căpăta o culoare aurie.
Lasă sărățelele la răcit și servește-le cu poftă!
Să vă fie de bine!
Autor: Oana Pavăl (Bîrgăoanu); Imagine: Oana Pavăl (Bârgăoanu).
(Bunica Ana și bunicul Ion)